Cerinţe pentru codarea caracterelor în PHP

Următoarele codări pot fi folosite în siguranţă cu PHP.

• Orice codare de caractere pe un singur octet,

  • care are mapări compatibile ASCII (compatibile cu standardul ISO646) pentru caracterele de la 00h la 7fh.

• Orice codare de caractere pe mai mulţi octeţi,

  • care are mapări compatibile ASCII pentru caracterele de la 00h la 7fh.
  • care nu utilizează secvenţe de de evadare ISO2022.
  • care nu folosesc o valoare de la 00h la 7fh în octeţii de compunere care reprezintă un singur caracter.

Acestea sunt exemple de codări de caractere care probabil nu merg în PHP.

JIS, SJIS, ISO-2022-JP, BIG-5

Deşi s-ar putea ca scripturile PHP scrise în orice codare de mai sus să nu meargă, în special în cazul în care stringuri codate apar ca identificatori sau literalmente în scripturi, puteţi evita alte probleme cu aceste codări setând conversia codării caracterelor venite prin HTTP.

Notă: Nu folosiţi SJIS, BIG5, CP936, CP949 şi GB18030 pentru codarea internă decât dacă sunteţi familiarizat(ă) cu parser-ul, scanerul şi codarea de caractere.

Notă: Dacă vă conectaţi la o bază de date cu PHP, este recomandat să folosiţi aceaşi codare de caractere atât pentru baza de date cât şi pentru codarea internă pentru uşurinţă în utilizare şi o performanţă mai bună.
Dacă folosiţi PostgreSQL, codarea de caractere folosită în baza de date ar putea diferi faţă de cea folosită în PHP deoarece suportă conversia automată a setului de caractere între backend şi frontend.